De ce “The Social Dilemma” înțelege greșit rețelele sociale

Noul documentar-dramă marca Netflix, “The Social Dilemma” a determinat mulți utilizatori de social media să-și abandoneze conturile, dar este puțin probabil să pună mari piedici giganților tehnologici pe care îi analizează.

De la premiera din 9 septembrie pe platformă, „The Social Dilemma” a stat mult timp în recomandările Top 10 cele mai populare filme pe Netflix.

Filmul a fost lăudat ca fiind “probabil cea mai lucidă, succintă și profund terifiantă analiză a rețelelor sociale create vreodată” de către Indiewire, dar și criticat că ar fi “manipulator și înșelător” de către analistul tehnic Benedict Evans.

The Social Dilemma: a fi sau a nu fi tehnologie?

“Dilema socială” explorează modul în care cele mai populare produse de pe Internet funcționează pe un model de afaceri de bază de urmărire a comportamentului utilizatorilor pentru a vinde anunțuri direcționate și a induce dependența într-un cerc vicios.

Filmul îmbină interviuri cu experți în tehnologie, inclusiv mulți foști angajați ai giganților din Silicon Valley, și scenarii dramatice care ilustrează efectele negative ale social media asupra americanilor obișnuiți.

Printre numeroasele aspecte pe care filmul le abordează, se regăsesc modul în care companiile de tehnologie au influențat alegerile, violența etnică și ratele de depresie și sinucidere.

Interviurile cu angajații sunt partea cea mai interesantă, deoarece aceștia explică modul în care companiile lor au dezvoltat o tehnologie care manipulează atât de eficient psihicul uman și apoi își exprimă regretele cu privire la ceea ce au dezlănțuit.

Avertismentele lor sunt cumplite. În film, fostul executiv de pe Facebook, Tim Kendall, spune că cea mai mare îngrijorare pe termen scurt este “războiul civil”, în timp ce pionierul tehnologic Jaron Lanier avertizează: “Dacă menținem status quo-ul pentru, să spunem, încă 20 de ani, probabil că ne distrugem civilizație prin ignoranță voită”.

Ce poți să faci să ieși din dilemă?

În ciuda mărturisirilor și a condamnării, totuși, recomandările finale adresate utilizatorilor obișnuiți ai acestor produse tehnologice sunt dezamăgitor de neoriginale.

Aceste sugestii de auto-ajutorare includ: dezactivați notificările; dezinstalați aplicațiile care vă  pierd timpul; verificați faptele înainte de a partaja surse; și urmăriți oameni cu puncte de vedere diferite decât dvs.

Poate că cel mai ironic sfat este acela care ne îndeamnă să nu urmărim ceea ce sugerează algoritmii de recomandare, însă probabil pentru însuși filmul The Social Dilemma, acest lucru ar trebui exceptat, atunci când algoritmul Netflix îți sugerează să-l vizionezi. Cum altfel, nu-i așa?

Clivajul de opinii, marcă a nereușitei filmului de a-și transmite mesajul?

Deși îngrijorarea este îndreptățită, iar măsurile de siguranță ar trebui luate, este puțin probabil ca marile companii de tehnologie să ia filme precum “Dilema socială” drept o amenințare existențială.

Facebook, o țintă frecventă a criticilor de pe rețelele de socializare, a înregistrat recorduri de audiență și venituri și anul acesta încă. Boicoturile agenților de publicitate declanșate de nemulțumirea față de politicile de discurs de ură ale companiei nu au avut un impact grav, așa cum a prezis cu succes Mark Zuckerberg.

“Dilema socială” se încheie cu intervievații care îi îndeamnă pe spectatori să “schimbe conversația” în jurul tehnologiei.

Este mai mult decât puțin ironic faptul că un film care avertizează neîncetat despre platformele care folosesc dezinformare pentru a stoca frica și indignarea pare să existe doar pentru a stârni frica și indignarea, promovând în același timp o imagine distorsionată a modului în care acele platforme funcționează.